Un tip distinct de celule bazale, numite WIF1+, ar putea ajuta la explicarea măririi prostatei, potrivit cercetătorilor de la Universitatea Johns Hopkins. Aceste celule sunt mai numeroase în zona de tranziție a glandei și în țesuturile afectate de hiperplazia benignă de prostată (HBP), o afecțiune frecventă la bărbații de peste 50 de ani.

Cum a fost realizat studiul despre prostata mărită

Echipa a folosit secvențierea ARN-ului la nivelul unei singure celule. Astfel a analizat aproape 130.000 de celule din cele trei zone principale ale prostatei, prelevate din țesuturi necanceroase de la 10 bărbați cu cancer de prostată. Rezultatele au fost publicate în revista The Journal of Pathology.

  • Celulele WIF1+ apar în număr mai mare în zona de tranziție decât în alte regiuni ale glandei.
  • Ele au un profil genetic și caracteristici moleculare diferite de ale altor celule bazale.
  • Unele dintre genele lor răspund la androgeni, inclusiv la testosteron.
  • Seturile de date publice arată o proporție mai mare de celule WIF1+ în prostatele mărite, precum și modificări ale profilului lor genetic.

De ce contează zona de tranziție

Zona de tranziție înconjoară uretra, canalul prin care urina este eliminată din vezică. Când prostata crește în această regiune, uretra poate fi comprimată. Urinarea devine mai dificilă, iar jetul poate fi slab sau întrerupt.

Vasan Yegnasubramanian, unul dintre autorii principali, a explicat că HBP afectează milioane de bărbați din întreaga lume. Totuși, nu se știe încă pe deplin de ce afecțiunea apare mai ales în zona de tranziție, iar celelalte regiuni rămân relativ neafectate. Rulin Wang, celălalt autor principal, a precizat că celulele WIF1+ au caracteristici asociate remodelării țesuturilor și pot comunica cu celulele din jur. Acest lucru ar putea crea în zona de tranziție un mediu biologic mai predispus la hiperplazie.

Cercetătorii au formulat și o ipoteză care trebuie încă verificată: celulele WIF1+ ar putea explica de ce cancerul de prostată apare mai rar în zona de tranziție. Mecanismul propus ar implica inflamația și calea de semnalizare WNT, care are un rol în creșterea țesuturilor. HBP nu este cancer, iar cele două afecțiuni au mecanisme diferite.

Studiul nu demonstrează că celulele WIF1+ cauzează direct hiperplazia benignă de prostată. Cercetările viitoare vor trebui să stabilească ce rol au aceste celule. Dacă legătura va fi confirmată, celulele WIF1+ ar putea deveni o țintă pentru tratamente noi.